Îmi place numele Doris. Și-l voi folosi aici. Și-mi mai place să mă cred grozavă, uneori, însă tot eu mă contrazic de multe ori, când se pare că iau decizii groaznice.
Am avut șansa să mă bucur de o copilărie fabuloasă și încă am cei-mai-tari-părinți din lume.
Din întâmplare, am făcut o facultate de Jurnalism și am lucrat ceva timp în presa scrisă. În mai bine de doi ani de zile, mi-am perfecționat cinismul, m-am hrănit cu adrenalină și îmi place să cred că am învățat câte ceva despre oameni mine.
Mi-a spus cineva, cândva, că viața mea îi pare un EKG de om îndrăgostit - totul pare haotic și periculos, însă doar eu știu că mi-e bine.
Așadar, mi-am dat demisia, mi-am făcut bagajele și am părăsit, pentru prima oară, România. Destinația - Italia, a fost singura certitudine pe care am avut-o. Am învățat din mers limba și lălăiala lor. După 13 luni și două zile, am trei certitudini:
- planetele se aliniază pentru mine (traducere - am un noroc aproape porcesc).
- salariul de cinci ori mai mare hrănește plăceri vinovate, de femeie, nu și dorul de adrenalină.
- distanța fizică de omul iubit doare și dezintegreză sufletul.
...și mai am un infinit de întrebări, unele încă nerostite.
Visez la o excursie nebună în Europa și-mi proiectez în fiecare zi casa mea cu patru camere și mansardă. Știu că voi avea propria mea afacere handmade până la 30 de ani și voi câștiga decent din eco-turism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un zâmbet!