Uneori, tare mi-aș dori să nu-mi mai doresc. Cred că mi-ar putea fi mai bine ca acum, când îmi fac un miliard de planuri și mă tot gândesc cum să...orice.
El mă ceartă mereu, că mă gândesc prea mult, că bla-bla. De-ar înțelege măcar că doar așa rezist, având mintea ocupată.
Mă enervează la culme starea mea, zilele astea. Sunt apatică. Și mi-e fooooarte somn. Și toate. Uf!
În curând, o să-mi dau două palme. În scris, măcar.
P.S.: Zâmbește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un zâmbet!