De aproximativ un an, observ cum foste colege de generală, liceu ori facultate devin soţii şi mame. Să spunem că deja mă mir când aflu că vreuna dintre ele încă nu a devenit, măcar în actele oficiale, doamnă.
Măi minunez de schimbarea fizionomiei lor. Dacă trupul nu pare să fi suferit schimbări majore (am observat doar două pierderi masive de greutate şi alte trei transformări brunete-blonde), chipul pare să se fi transformat. Radical. Par oameni maturi, aşa. S-au maturizat peste noapte sau am cotrobăit eu prea puţin pe Facebook?!
Şi ştii...m-a pocnit alt gând cu semn de întrebare. Şi eu m-am schimbat atâââât de mult? Mie tot îmi pare că-s la fel. Tot grasă, tot cu ochii ăia doi, aceleaşi buze... Ceva riduri pe care le las în pace deocamdată şi un pic tern tenul, însă asta pun pe seama celor 40+ ţigări înghesuite zilnic.
Aşadar...e rău că nu-mi conştientizez schimbarea trăsăturilor chipului?!
P.S.: Zâmbeşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un zâmbet!